Tuesday, December 16, 2008

Iubirea = Drog?

Desigur ai auzit cineva, candva, spunand, "iubirea este ca un drog". Este ce oamenii francezi numesc un "cliché" care inseamna: un proverb folosit prea des incat a devenit ne-original si plictisitor. Pai da, asa e, sunt complet de accord, DAR, daca proverbu asta a devenit un cliché, oare nu ar avea un strop de adevar in el? Eu zic ca are. EN FAIT, eu zic ca este chiar foarte adevarat. Nu ca "iubirea este CA un drog", dar mai bine zis, "iubirea este un drog".
Hai sa ne gandim un pic.
Lumea este NEBUNA dupa iubire. Vrei sa fi indragostit/a, vrei sa ai fiori, scantei, fluturi in burta si alte prostii. Cand esti copil si te indragostesti pentru prima oara, te loveste cel mai tare. Esti cel mai fericit, orice s-ar intampla rau nu conteaza pentru ca ai pe cineva care te iubeste. Uneori numai vorbesti cu unii prieteni sau familia pentru persoana iubita. Ei iti spun ca poate nu e bine ce faci, poate nu e persoana pentru tine, dar tie iti pasa mult prea putin. Ai NEVOIE de persoana aia. Trebuie sa stii unde e la orice moment, sa dai bipuri non-stop sa ii amintesti ca te gandesti la el sau ea. Cand sunteti impreuna te simti ca in paradis. Faci orice ca sa ii fi pe plac, doar ca sa mai fiti impreuna. Cand va certati despre ceva, parca lumea devine intunerica si nimica nu te mai face fericit. Tot ce vrei este sa va impacati, sa il/o simti aproape din nou. Si apoi, bineinteles, despartirea e cea mai grea. Poti sta acasa zile la rand plangand. Absolut nimica nu te mai face sa zambesti, sau daca zambesti, e doar actorie. Iti vine sa faci nebunii. Vrei sa ii suni non-stop, sa treci pe la ei noaptea tirziu, sa faci un gest grandios ca sa ii arati cat de multi iti lipseste. Dupa un timp, putin cate putin, vezi ca incepi sa zambesti din nou, sincer, chiar vrei sa iesi din casa, poate chiar nu te mai gandesti la persoana aia asa des, si trece. Pana cand gasesti pe altcineva.
Daca povestea asta ar fi fost despre cocaina si nu iubire, tot la fel ar fii.
Dar exista altceva, mult mai sadic, despre oameni. Cu dorgurile, da, intradevar e nasol si e greu sa te lasi, exact cum e greu sa te desparti de persoana iubita. Dar ce e mai groaznic despre iubire, este ca dupa ce treci printrun cosmar, tot trebuie sa mai gasesti pe cineva de iubit, ca na, asa e normal. Dupa un timp, intanlesti pe altcineva, si o iei de la capat, tinand in cont, ca orice zambet, orice sarut, poate aduce sfarsitu mai aproape.
Nu inteleg.
Nu inteleg de ce oamenii au fost facuti co o putere incredibila de "self-destruction". Pentru ca asta e. Dupa orice despartire, ma intreb, bai frate de ce mai incerc??? De ce tot astept baiatu ideal pentru mine?? Eu cunosc o gramada de baieti si fete care nu sunt ca mine. Ei sunt enorm de fericiti ca sunt singuri. E atat de usor, tot ce vor ei este pe cineva pentru o seara, si apoi, la revedere si numai bine. Cand sunt cu cineva si sunt indragostita ma uit la oamenii astia cu mila, ca ei nu stiu ce e iubire 'adevarata'. Dar cand stau sa ma gandesc mai bine, oamenii astia sunt mai destepti decat toti prostii astia indragostiti. Le bate cineva la cap? NU. Se zbat ei sa fie pe placu lu cineva? NU. Plang ei nopti la rand dupa cineva? NU.
Suna bine nu?
Dar noi nu suntem asa. Noi iubim drogu mult prea mult. Suntem prea dependenti ca sa-l lasam vreodata. Ne gandim, mai poate totusi o sa-mi gasesc persoana perfecta si o sa fiim o viata impreuna si fericiti. Dar care e probabilitatea ca o sa gasim persoana asta? Ca nu o sa ne divortam? Sau hai poate nu ne divortam, dar care e probilitatea ca noi chiar vom fi fericiti o viata intreaga alaturi de cineva? Ne doare in pula de probabilitate :) Si iubirea, exact ca un drog, poate ucide. O da, o stiti bine, ati auzit o mie de ori la stiri cum oamenii se omor pentru ca s-au despartit de persoana iubita, sau persoana iubita le-a inselat, etc. Mai exista multe cazuri cu oameni batrani casatoriti; cand unu dintre ei moare, nu cu mult timp dupa moare si celelalt.
Asa ca, pentru toti dependenti de drogu asta fatal, as putea sa va dau sfaturi, sa va spun ca nu e bine ce faceti, ca ati fi mult mai fericiti fara iubire, dar degeaba, sunteti de ja prea dusi. Tot ce pot sa va spun este "bon chance!" si sper sa gasiti vena potrivita.

2 comments:

Anonymous said...

Viata fara sentimente este o viata stearsa... Am avut prilejul sa experimentez o perioada de timp un fel de indiferenta sufleteasca la revenirea in tara. Nimic nu imi mai starnea interesul, fetele care alta data m-ar fi facut sa cad pe spate mi se pareau banale, oamenii plictisitori, activitatile nemotivante... Traiam, imi duceam viata in mod normal dar nu simteam nimic... Si nu pot spune ca m-am simtit bine in acea perioada...
Pentru a avea o viata implinita, trebuie sa faci acest pas in necunoscut, sa te "predai" inamicului, tu si iluziile tale sentimentale, sau poate chiar sentimente reale. Avem nevoie de iubire, avem nevoie de fericire. Ele sunt sarea si piperul din viata noastra altfel fara gust...

Sarbatori fericite ;)

Thomas

Anonymous said...

Viata fara sentimente este o viata stearsa... Am avut prilejul sa experimentez o perioada de timp un fel de indiferenta sufleteasca la revenirea in tara. Nimic nu imi mai starnea interesul, fetele care alta data m-ar fi facut sa cad pe spate mi se pareau banale, oamenii plictisitori, activitatile nemotivante... Traiam, imi duceam viata in mod normal dar nu simteam nimic... Si nu pot spune ca m-am simtit bine in acea perioada...
Pentru a avea o viata implinita, trebuie sa faci acest pas in necunoscut, sa te "predai" inamicului, tu si iluziile tale sentimentale, sau poate chiar sentimente reale. Avem nevoie de iubire, avem nevoie de fericire. Ele sunt sarea si piperul din viata noastra altfel fara gust...

Sarbatori fericite ;)

Thomas