Vom ramane asa pentru totdeauna <3

Glumeam. Inceputu e inceput, nu va fi asa mereu. Si asa e, in orice caz. Cand te combini cu cineva, daca nu ati fost amici de mult timp inainte, nu ai de unde sa sti cum e persoana aia de fapt. Totul e un mister, e sexy, te atrage, vrei sa sti totu despre el. Poti sta de vorba ore intregi despre orice, si nu te plictisesti. Nu il cunosti bine, trebuie sa pari perfecta mereu. Te imbraci mai frumos decat deobicei, te machiezi mai mult, te dai cu parfumu bun. Cand esti cu el, incerci sa pari cat mai sexy si interesanta, chiar daca nu te simti asa. Bineinteles ca si el face la fel. Te cauta mereu, vorbeste cu tine atat de frumos, iti da complimente, te alinta non stop. Face orice ca sa-ti fie pe plac. O ora fara el e mult prea mult, deja simti nevoie sa il suni sau macar sa ii dai msj, bipuri, etc etc. Totul e ca in vise, nu-ti vine sa crezi cat de mult va iubiti.
Apoi se intampla ceva.
Ce? Depinde. Deobicei e prima cearta. Poate spune ceva aiurea sau se compoarta aiurea. Iti dai seama ca totul nu e chiar perfect, ca el totusi e in stare sa se supere pe tine si sa numai vorbeasca cu tine vreodata, daca asa ii vine. Dar si impacarea e foarte importanta, asta va aduce si mai aproape. Apoi e important si sexu, si asta va aduce mai aproape.
Apoi se intampla altceva.
Intro zi, poate dupa o luna, poate 2, 3, 6 chiar, dar INTRO ZI, iti vei da seama ca totul numai e cum era la inceput. Treceti la "alt nivel". Ati devenit dintrodata comfortabili unu cu altu. Numai te omori sa stai 2 ore sa te pregatesti cand iesi cu el. Numai dai 3 bipuri la rand sa ii arati cat de mult te gandesti la el. Nu te mai cauta asa cum era inainte. Pe mess mai mult tu incepi conversatia, ca doamne fereste el sa mai faca asa. Sau sa-ti mai lase mesaje dulci. Relatia devine, normala, banala. Uneori banalitatea asta va face sa va certati mai mult, va da ceva de vorbit si e destul de distractiv. Si vine ziua aia cand te gandesti la cum erati la inceput si unde ati ajuns.
Eu, astazi, sunt la ziua aia. Am trecut prin ceva care m-a facut sa imi dau seama ca noi chiar numai suntem la inceput. Cum dreaq sa o ti asa romantic luni intregi pe net?? Am citit conversatii salvate pe mess de la inceput. Vai cum vorbea cu mine. 'Buna iubirea mea', 'Ce faci printesa mea'...acuma, doar dupa 2 luni jumate, exista doar 'buna'. Si in plus, inainte cand il intrebam 'ce mai faci' mereu raspundea cu 'ce sa fac pisi...' acuma raspunde 'csf'. :( Ne certam din ce in ce mai mult. Ok azi a fost ceva diferit, am trecut prin ceva naspa. Ceva ciudat. El, care a spus lu toata lumea ca niciodata nu a inselat vreo prietena si ca decat sa insele mai bine se desparta de ea, uite chiar el a fost acuzat de a fi cu o fosta prietena la el acasa.
Ce cred eu despre asta? Doamne habar n-am.
Ieri mi-a spus cineva ca l-a vazut cu o fata blonda la el la scara, si ca s-a dus sus cu ea. Sincer, eu imediat m-am gandit ca e doar o colega, sau vreo amica, nu am tras concluzii, care e foarte ciudat, eu mereu trag concluzii. Totusi, find fata si find nebuna, m-am gandit sa il intreb pe varu meu sa se tina un pic dupa el sa aflu daca o fi adevarat. Pana la urma n-a fost nevoie, ca azi m-a sunat varu meu ca un nebun sa-mi spuna 'vezi ca te inseala ala! il bat!' Eu am fost foarte surprinsa. L-am intrebat de unde stie. Se pare ca o prietena de a noastra l-a vazut cu fata aia, si ca ea e fosta lui din liceu. Wow, asta m-a lovit un pic mai tare. Dupa aia l-am sunat pe el, sa vad care e adevaru si cum sta treaba. Mi-a spus ca fata aia e doar colega lui, dar daca nu il cred, nu se supara, asta e. Hmmmm. Am ramas un pic blocata. Parea enorm de indiferent. Urasc indiferenta. Daca nu il cred nu se supara? NUUUU. Raspuns gresit. OANA, iti PROMIT ca a fost doar o colega, eu tin la tine foarte mult si nu ti-as face asa ceva. <---Asta era un raspuns mult mai bun. Eu vreau cineva care va lupta pentru mine. Si nu ca sunt nebuna sa vreau sa aud ca ma iubeste non-stop, dar totusi uneori nu doare. Ma iubeste? Doamne asta e cu totu si cu totu alt subiect retard.
Deci, 13 noiembrie, nici 2 luni jumate si imi dau seama ca sunt la ziua aia cand am trecut la nivelu celelalt. Nu stiu ce va venii, dar imi vine ciclu in curand, si imi vine sa plang ca o nebuna, si sunt prea sigura ca o sa il sun si o sa incep sa vorbesc o mie de prostii. Sau poate pe net. Dar si de daca, vreau sa ii spun ca vreau mai mult de la el. Vreau sa fiu mai alintata. Care e problema? Vreau multe, si merit multe. Viata mea e prea complicata si prea naspa deocamdata. What the fuck is going on? Poate ar fi mai bine sa plec de nebuna in lume, sa iau o pauza de la toate prostiile. DRAMA, fuckin hate it. Si tot eu o sa incerc sa fac totu bine, ca doamne fereste el sa faca ceva. Whatever. Mai vedem. Dar tine minte, eu nu sunt tovarasu tau, eu sunt printesa** ta. so fuckin act like it!!

Ma simt rau pentru creieru meu.

Da, asa e. Din ce in ce mai mult ma gandesc la cat de rau ma simt pentru creieru meu. De ce? Fiind ca eu am un creier bun. Chiar sunt destul de desteapta daca chiar vrei sa sti. Poate ma vezi blonda si cum incurc cuvinte in romaneste uneori sau poate fac pe proasta, dar nu sunt proasta. Am un IQ de 116, nu e rau. La scoala invat destul de repede, nu ma omor sa stau la o carte 10 ore, si totusi am note destul de bune. Am o memorie buna. Gandesc destul de logic. Ma prind repede la glume. Ma gandesc la replice bengoase imediat. Am si o parte foarte creativa datoria creieru meu. Pot sa scriu povesti minunate si complicate, cu personage interesante si mesage importante. Pot sa rimez, evident. Sunt si philosoafa din cauza lui. Ma gandesc la multe chestii ciudate si pun multe intrebari care nu pot avea un raspuns. Pot sa stau ore intregi cu creieru meu si sa ma gandesc la chestii noi.

Si toate astea degeaba, pentru ca eu nu ascult de creieru meu cand conteaza. Ascult de dusmana lui; inima mea. Off inima mea. Ce pot spune despre ea? E deprimata. Da. E deprimata de cand ma cunosc. E atat de proasta saraca de ea. A trecut prin mult prea multe pentru varsta ei. Am dat-o peste cap prea multe ori, am chinuit-o. Am facut-o sa aleaga de mult prea multe ori. Am facut-o sa planga, am rupt-o, am mai stat putin, am rupt-o din nou. Acuma e retarda, si totul e vina mea.

As vrea sa spun ca exista o lupta mare intre creieru meu si inima mea cand vine vorba despre dragoste, dar din pacate nu e asa. POATE ma gandesc logic cateva minute, analyzez situatia dupa creier si m gandesc la ce ar fi bine sa fac, dupa el. Dar apoi vine repede inima cu ideiile ei proaste si dramatice. Ma convinge ca trebuie fi totul asa cum spune ea. Iar eu mereu aleg inima, chiar daca nu vreau, si fac greseli dupa greseli. Trag concluzii, devin suspicioasa. Doamne vreau doar adevarul. Sigur asta vreau? Poate ca nu. Poate ca mi-e frica de ma cac pe mine de adevar. Dar, pana la urma, daca nu vroiam adevarul, lasam totul asa cum era si numai incercam sa vad ce se intampla. Si ce se intampla? HA. De parca voi sti vreodata. Nu te supara Oana, dar el te joaca cum vrea. Oh yeah, recunoaste. Am devenit o finta atat de enervanta. Sun ca sa vad daca totul e bine, cand el e cu alta fata langa el. Dar sa nu credem in vorbe, inca. Creierul spune sa nu cred in vorbe, sa las timpu sa le rezolva pe toate. Inima spune ca e prea clar ca vrea sa se desparta de mine, ca e cu altcineva, si ca singura chestie pe care o pot face sa-l castig este sa plec acuma spre el. Dar macar creieru cumva ma tine aici, imi spune ca am o obligatie importanta. Imi spune ca o sa fie totul bine, intro zi. Sunt tanara, sunt doar la inceput de drum. Am nevoie de timp sa cresc. Am nevoie de mai multi prieteni, si mai multa ocupatie. Clar. Am nevoie sa ma simt bine singura, un baiat nu ma face intreaga.
Am nevoie de creieru meu. Ajuta ma.

Rant.

Sti atunci cand numai poti de nervi si iti vine sa turbezi si sa tipi la toata lumea tot ce nu-ti convine? In engleza, asta se numeste un "rant". Si exact asta o sa fac, pentru ca numai pot, si mai bine decat sa tip la altii, scriu tot ce am pe suflet si gata.

Ok, in primu rand, sunt atat de furioasa ca sunt o fata. Sincer acuma e frumos sa se uita baieti dupa tine si sa te imbraci elegant, sa te machiezi, sa-ti faci paru, etc etc. Dar daca as putea, as prefera sa fiu baiat. Intro secunda m-as face baiat. De ce? FIIND CA M-AM SATURAT DE EMOTII. M-am saturat sa fiu atat de nebuna, sa plang, sa fiu suspicioasa cand totul e in regula. Sunt atat de nervoasa uneori, si alteori atat de emotiva, si trista si proasta. De ce nu pot sa fiu calma? Sa gandesc ca totul e bine si sa merg mai departe. Sa nu imi pese despre absolut totul, si sa fiu atat de obsedata si speriata de bombe?? Doamne cum ar fi sa ma despart de cineva, sa ma doara cateva minute, poate nici atat, si apoi sa las totul in urma, de parca nu s-a intamplat? Sa mint, sa fiu smecher, sa vrajesc pe toate fetele ca le iubesc dar de fapt ma iubesc doar pe mine si asa va fi mereu. Nu zic ca toti baietii sunt asa, nici aproape, doar zic ca uneori as vrea puterea asta mai mult decat orice.

Dar ce stiu ei despre fete proaste ca noi. Noi care ii asteptam seara de seara cand ei stau pe afara cu baietii. Noi care ne aranjam doar ca sa le fiim pe plac. Si apoi ei nici nu observ nimica, sau nu spun nimica decat, "unde mergi de arati asa?" Crezi ca nu-mi pare rau ca sunt asa? Ba da, imi pare foarte rau. Imi pare rau ca imi bate inima mai tare de fiecare data cand imi suna telephonu ca poate e el. La fel imi bate inima cand intra pe mess, doar ca sa fiu distrusa cand nici nu vorbeste cu mine, sau vorbeste de parca e cea mai plictisitoare conversatie in viata lui. Mai ales imi bate inima cand e langa mine, si mereu incerc sa spun ceva romantic, sa ii arat cat de mult tin la el, si el nu pare interesat deloc, sau spune o gluma. Dar cel mai mult imi pare rau ca imi pasa atat de mult, si nu pot trece peste. Apoi ma prefac ca totul e bine. Cum sa fie bine? In inima mea numai stiu ce se intampla. Dar nici nu am tupeu sa ma despart. Ca poate, poate, maine va fi diferit, si o sa-mi spuna ca ma iubeste, ca fara mine n-are nimica.

Si ce groaznic e sa-ti depinzi toata fericirea pe un baiat. Daca totul merge bine in relatia, zambesti la toata lumea, esti placuta, glumesti. Cand esti certata sau suparata, numai te intelegi cu nimeni, n-ai stare, nu poti sa dormi bine. Ce porcarie. Dar ce pula mea, asa e cand iubesti, am auzit.

Acuma sa spun ceva, care poate am stiut de mult dar nu am mai zis in "voce tare" niciodata.
Nu sunt fericita. Nu imi place viata mea.
Wow. E oribil cand realizezi asta. Dar este realitatea pentru mine, si chiar pentru destul de mult timp. M-am saturat atat de mult sa astept pentru viata mea sa inceapa cu adevarat. Cand eram mica la vreo 14 ani, stiam ca nu pot face nimica despre faptu ca traiesc in Canada si familia mea e atat de departe, si prietenu meu la timpu ala, pe care il iubeam enorm de mult. Ma durea inima in fie care zi ca eram departe de ei, as fi facut orice sa pot sa las tot si sa zbor inapoi in romania. Eram in depresii, dar totusi aveam un prieten super acasa in romania si prieteni minunati in canada cu care m-am inteles foarte bine si care m-au scos din atata tristete. Deci asa am continuat vara dupa vara sa ma intorc in Romania, sa plang ca o nebuna cand trebuia sa plec dar sa raman cu speranta ca poate anu asta va fi diferit si nu o sa mai vreau sa ma intorc in Romania. Dar nu a fost asa niciodata. Am incercat sa ma adaptez aici atat de mult, pe bune ca am incercat, dar ceva nu merge. Cand in sfarsit am ajuns in ultimu an de liceu, ma simteam o regina. Si chiar a fost un an belea. Aveam atatea planuri pentru anu viitor. Doamne o sa merg la faculatate si cat de tare o sa fie ca o sa cunosc o mie de oameni si o sa ma indragostesc si numai stiu ce prostii.

Eu am lucract mult pentru asta. Sa am o viata buna si sa numai imi doresc sa las totul si sa zbor in romania. M-am chinuit pentru note cat mai bune, dar si sa imi fac prieteni multi si sa ma distrez. Si tot mereu cand ajungeam inapoi in romania ma dadeam peste cap si numai vroiam sa plec. Dar eram mult prea slaba la minte ca sa nu ma mai duc in romania, sa numai fie o bataie de cap mereu, mereu. Si am platit. Si uite-ma acuma. Stau aici, acasa, unde ma gasesti mai mereu, si scriu intrun blog. Am de invatat o gramada dar eu scriu, n-am treaba. Cu dragostea, ca deobicei, am stat bine pentru putin timp si apoi totul s-a distrus, s-a dus naibii. Dar el zice ca nu e asa. Aha ok. Si de asta numai stie cum sa scape de mine mai repede. Dar e atat de usor sa scapi de mine. De ce nu o face? Nu inteleg. De ce, cand e evident ca vrea. E prea evident. Si eu cum sa ma port acuma? Sa imi cer scuze, sa incerc sa fac totul bine ca deobicei, dar in inima mea sa ma simt ca o proasta ca mereu sunt o lasa. Sa ma port cu indiferenta, sa ma prefac sa nu imi pasa de nimica, cand de fapt inima imi explodeaza si doar vreau sa-l simt aproape. Sincer atata vreau. Toata ziua ma gandesc la aceiasi chestie, sa-l revad si sa-l strang in brate. Sa-l sarut. Dar nu se poate. Si e doar un baiat; sa nu uitam. E.doar.un.baiat. Nu stiu ce se intampla, o sa vedem oricum. Nu inteleg de ce nu pot sa ma despart de el. Cat de greu o fi? Nu ma tratezi bine, te racesti de mine, vorbesti urat cu mine, ma faci sa ma simt ca o fata rea si proasta uneori, nici nu ne potrivim. Dar tin de el de parca as murii fara el. Nu as murii, poate as fi bonlava pentru putin timp, as fi trista, as plange, m-as simtii nasol, dar pana la urma imi trece. Si poate nici n-as mai vrea sa ma intorc in romania, asta m-ar scutii cu multi bani, si cu multa durere.

Dar nu prea cred. O sa continui cu toate astea, o sa ma descurc, o sa supravietuiesc, si poate, poate intrun final, voi fi si eu mai normala. Sunt prea dramatica. Nimeni nu iubeste o disperata. Calm the fuck down.