Monday, February 9, 2009

Your GUT

Urmeaza-ti instinctu...asculta-ti inima...dar pana la ce punct? Stiti pana acuma ca pentru mine mereu a fost o lupta enorm de mare intre creieru meu si inima mea, cand vine vorba despre relatii. Creieru meu incearca sa ma ajute mereu dar degeaba cu inima asta proasta care mereu crede in 'iubire adevarata'. Dar trebuie sa ai limite, nu? Trebuie macar sa stai si sa analizezi ceea ce faci, si, din pacate, the consequences.
Doamne dar e asa greu, nu? Cand vrei ceva cu toata inima, cum mai poti sa stai sa te gandesti logic? Bineinteles ca vorbesc despre mine. Ok so eu am mers in Germania ca sa ma conving ca e mai naspa acolo decat in Canada dar in loc sa fiu multumita cu viata mea in Toronto, acuma fac orice ca sa evadez. Okok, hai sa analizam un pic
PARTEA REA:
1) What are my options? - sa plec in germania, nu stiu daca o sa intru la facultate acolo sau daca o sa am bani sa merg la facultate. Mai de graba o sa lucrez si o sa traiesc cam naspa.
2) Nici nu prea am unde sa stau trebuie sa imi iau un apartament si sa ma descurc cu un loc care nu cunosc deloc, si nici limba asa bine.
3) Stiu ca ii am pe ei acuma dar nu stiu cat de sigur e. Trebuie sa fie mai sigur. I'm too anxious.
4) Taica meu e distrus, enorm de suparat pe mine ca imi distrug viata. Nu imi da niciun ban.
5) Viitoru meu cu scoala poate fi naspa daca nu continui cu facultatea.
PARTEA BUNA
1) Vreau sa plec, sunt fericita ca am prieteni acolo si numai vreau sa fiu aici.
2) E o facultate buna la care vreau sa merg, nu inchid usi.
3) Iubesc Europa.
4) Sunt indragostita. ce plm.
why am i doing this? - da multi cred ca e pentru el, dar eu nu vreau sa cred asta. da, intradevar este o mare parte, si vreau sa fiu cu el, si as fi norocoasa sa fiu cu el, e foarte bun. dar nu DOAR de asta vreau sa merg. Sa o pierd pe ea sincer ar fi mai grav decat sa il pierd pe el, trebuie sa stiu asta. Boyfriends come and go, friends are for real. Si chiar tin la ea, cred in ea. Dar si cred in el, si doamne sper sa nu o dau in bara. Iti dai seama cum ar fi sa iti lasi toata viata, sa pleci intro tara noua si sa aflii ca ai facut totu degeaba? Si nu ar fi greu, doar simplu zice gata, numai vreau sa fiu cu tine, pentru whatever motiv, si ai pus-o bine de tot. Nu CRED ca o sa se intample, dar la bune acuma, nu il cunosc asa bine, this is pretty fuckin crazy. Da' eu nici nu indraznesc sa zic ca nu e o nebunie ce fac, dar tot o fac nu? Pana la urma. Si de ce? Pentru ca are potentialu sa fie cea mai buna decizie din viata mea, de asta. Scap de Canada, ceea ce am vrut sa fac de o mie de ani, imi fac o prietena cea mai buna, o sa am prietenu cel mai misto, si o sa ma integrez intro tara tare. Ba frate si ce nu am crezut ca bunica mea a avut dreptate cand tot tragea de mine sa invat germana. As putea sa ma dau cu capu de pereti. Daca stiam sa vorbesc germana perfect sa mor de mai era chiar asa mare bataie de cap. Totu era mult mai usor. Dar in fine, asta e situatia.
Pana la urma am cam ramas de un am inceput, degeaba incep sa fiu logica cand stiu ce vreau. Daca nu te risti nu ai cum sa castigi. Leap of Faith

No comments: