Prosti

De mult timp ma gandesc la cat de prosti suntem uneori. Si vorbesc despre toata lumea, inclusiv despre mine. Bai suntem batuti in cap? Mereu vrem ceea ce nu putem avea. Am dreptate? O sti bine. Visam la o viata mai buna, sa fiim cat mai bogati, cat mai fericiti. Si inima e atat de retardata uneori, te face sa crezi ca poti avea ORICE vrei. Nu vreau sa fiu pesimista, si crede ma de multe ori am incercat sa fac pe SuperGirl, sa ma gandesc ca pot face impossibilu si ca voi reusi. Normal ca ma refer mai mult in dragoste.

Bai parca mereu suntem atrasi de oamenii nepotriviti, mai ales noi fetele, stupidele. Si chiar stim, stim ca nu facem bine. Poate este baiatu ala "rau" si "golan". Toata lumea ne spune, "vezi ca nu e bine ce faci", sau, "el nu e de tine". Si noi ce gandim; lasa ca daca nu e de mine acuma il voi schimba eu. Ce gluma. Oamenii nu se schimb. Poate te-a mintit, si ti-a promis ca se va schimba doar pentru tine, ca o sa incearca cat poate el de mult sa numai fie asa, si ca totul va fi bine. Mda, incodata, ce gluma. Dar credem. Credem fiind ca vrem sa credem ca iubirea va reusi sa invinga orice. Ca esti atat de oarba cand esti indragostita si altceva numai conteaza. Si chiar cand greseste, si te face sa plangi si esti atat de distrusa, tu tot il ierti fiind ca e bine sa-i mai dai o sansa si poate va fi diferit acuma ca si-a dat seama cat de mult a gresit. Incodata, ce gluma.

Nu vreau sa par nebuna sau anti-love, dimpotriva, eu mereu am fost cea care a sperat, si a incercat sa "work it out" si sa faca totu bine, ca la inceput. Si crede ma eu nu vorbesc despre orice caz, fiecare e diferit. Sunt baieti in lumea asta care te surprind cu bunatatea lor, si sunt sinceri si tot ce ai vrea. Dar cand ai fost mintita sau inselata sau batuta sau distrusa mental de atatea ori, cum mai poti sa ai incredere? Nu e usor. Devii din ce in ce mai suspicoasa. Daca nu-ti da bipuri cum iti dadea inainte, sau daca spune ca are treaba mai mereu, gata, tragi concluzii repede, numai vrea sa fie cu mine, s-a plictisit, are pe altcineva, e clar. Nu mereu e asa. Dar nici n-ai de unde sa stii. Mai ales daca se poarta diferit sau te supara mai mereu.

Si atunci, cum stii cand e deajuns? How do you know when enough is enough? Cum iti poti dea seama ca e chiar totul terminat, si e mai bine sa o lasi aici, pentru totdeauna. Cand iti dai seama ca numai exista nici o speranta, si ca e mai bine asa? Eu una habar n-am. Niciodata nu am vrut sa pierd speranta. Cred c-am fost atat de obsedata sa stiu ca cineva tine la mine si de teama sa nu raman singura, am tinut de relatii cat am putut. Pana cand el isi da seama ca numai merge, si se desparta de mine. Si ce groaznic e cand cineva se desparta de tine si tu inca il iubesti. Te lasa fara nici un cuvant, fara nici o speranta.

Acuma mii de ani, Italienii aveau o theorie ca atunci cand o societate merge cel mai bine si prospera cel mai mult, se numeste "Golden Age" (nu stiu cum se scrie in romaneste). De la punctul asta, totul este atat de perfect incat societatea n-are decat sa mearga in jos, pana cand numai exista. Asa se poate gandii si despre relatii. Totul pare perfect la inceput, simti ca totul devine din ce in ce mai bine si simti ca te indragostesti mai mult in fie care zi, mai ales la punctu in care spuneti pentru prima oara, "te iubesc". Dar passiunea asta dispara, si intro zi te trezesti si realizezi ca nimica nu e la fel, si dupa scurt timp poate te si desparti.

HOWEVER, dupa theoria cu Golden Age, cei Catholici au propus o alta theorie. Ei au spus ca societati nu au niciun Golden Age, ci ca ei se schimb si progreseaza spre altceva mai bun. Asta se poate spune si pentru relatii, fiind ca multe relatii se schimb cu timpu spre ceva mai puternic, spre exemplu cand spui "te iubesc", apoi daca va casatoriti, aveti copii etc. Dar mai probabil este ca relatia se va sfarsii.

As vrea sa fiu mai puternica. Macar pentru o data in viata mea sa stiu ca numai merge relatia si sa ma despart de el, fara sa-mi pese ca voi fi singura, sau ca "poate" puteam face mai mult sa ramanem impreuna. Dar din nou repet, de multe ori suntem prea prosti sa gandim asa logic.

E o lupte mare intre creier si inima.

Dar stii ce gandesc eu, si mai oricine gandeste asa cand sau daca vei pierde persoana iubita: sunt atat de tanara, voi mai trece prin asta vreo mie de ori si inca mai am de invatat atat de multe, si asta e viata.

Si sincer, chiar asa e. Nu inseamna ca nu o sa suferi, ca nu o sa plangi poate zile intregi si chiar poate n-o sa mai iubesti mult timp, dar nu-ti poti schimba soarta. Tot ce poti face este sa te distrezi si sa traiesti fiecare clipa la maxim, cat ai timp.